Bucuriile copilariei

                                        Bucuriile copilariei

Cand frigul isi da mana cu caldura vine primavara.  Oare de unde vine ea? Vine de oriunde, din Palatalul Anotimpurilor.  Ea paseste desculta si triumfatoare pe pamant. Cu faldurii hlamidei plini de ghiocei,  toporasi, panselute si lalele,  blanda, delicata, cu ciripitul cristalin  al pasarelelor, cu trilurile ciocarliilor si cu un soare imobil si diafan care isi piaptana necontenit razele sclipitoare ne-a vestit ca a sosit primavara.

Totul s-a trezit la viata. Toata natura a reintinerit.

Copilaria mea este ca si primavara, plina de speranta si bucurie. 

Casa bunicilor este taramul fermecat al copilariei mele.  Ea este plina de povesti, basme, cantece, poezie si rasete.

 Cu zambetul ei de bunica grijulie ma lua de mana si ma ducea in livada de caisi.  Acolo se aseza sub un cais inalt si batran. Eu imi puneam capul in poala ei, iar ea  incepea sa depene povesti si basme.  In acelasi timp torcea la fus.

Niciodata nu puteam sa rezist si sa ascult un  basm  de-al bunicii pana la sfarsit. Ningea cu flori de caisi, era cald si sfaraitul fusului se auzea parca ca bazaitul unui bondar. Totul se contopea si ma facea sa adorm.

Pana si  pasarelele se opreau din cantat, fluturii din zburat si albinele din bazait. Parca vroiau sa asculte si ele povestea bunicii mele.

In departare codrul fremata de bucurie. Izvoarele susurau.

Spre el pasii ma purtau adeseori in zilele cele mai calde. Cu o carte in mana, visatoare ma plimbam pana imi gaseam un loc fermecat si linistit. Acolo in mijlocul codrului ma asezam sub un copac ramuros si incepeam sa citesc poezii. Ma relaxam .

Asa imi petreceam zilele cele mai frumoase ale copilariei mele in casa bunicilor  si in codrul fermecat din apropiere. Aici erau bucuriile copilariei mele.