Orasul plumburiu
M-am
nascut in orasul plumburiu. Am primit in dar aripi sa zbor, dar aripile mele
sunt aripi de fluture.Incerc sa ma ridic dar de fiecare data o ploaie imi
zadarniceste visul, iar timpul imi spune sa am rabdare, sa astept.
Vantul
se cuibareste in obrazul meu printre lacrimi, raza de soare imi mangaie
tacerea.
In
orasul plumburiu poti sa strigi caci nimeni nu te aude, nimeni nu te vede. O voce
abia soptita imi spune sa nu ma opresc, sa visez ca pot sa zbor dincolo de
orasul plumburiu, si sa cred ca asa fragile cum sunt aripile mele de fluture,
ele ma vor purta spre curcubeul care apare intotdeauna dupa ploaie.
Timpul
meu nu are somn, sta cu ochii larg deschisi adunandu-mi visele naruite. Timpul
meu are genele incarcate in lacrimi si ma invata sa percep diferenta subtila pe
care o primesc in orasul plumburiu, ma invata sa vorbesc cu ingerii, sa zambesc
chiar daca doare atunci cand nefirescul devine firesc, pana cand aripile mele
de fluture ma vor purta spre libertate
Paula Denisa Saragea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu